În programul PISA, un aspect care se urmărește este reziliența individuală a elevilor, adică măsura în care un copil din sfertul inferior ca statut socio-economic reușește să ajungă în sfertul superior al eșantionului național ca rezultat la test. Cu alte cuvinte, dacă Alex se află între cei 25% cei mai săraci copii și la evaluarea PISA va avea rezultate care îl plasează în top 25%, atunci Alex se dovedește rezilient din punct de vedere academic, adică – în ciuda vulnerabilităților sale de natură socio-economică – aflăm că a răzbit. În România, circa 7-8% dintre elevi sunt rezilienți, iar media OECD e în jur de 10-11%.
Trist este că în România școala are o putere foarte mică de a contracara efectul nefavorabil al statutului socio-economic al familiei asupra rezultatelor la învățare ale elevilor. Asta ne duce la o altă temă de interes pentru PISA: echitatea sistemului de învățământ, adică măsura în care se asigură că circumstanțele sociale nu limitează oportunitatea elevilor de a-și împlini potențialul. În România, statutul socio-economic al familiei explică 22% din rezultatele elevilor. Ultima rundă PISA nu este nicidecum prima în care aflăm despre această situație care reflectă inechitatea.
În medie, în țările OECD, dintre elevii cu rezultate sub nivelul 2 (adică sub nivelul de alfabetizare funcțională), 37% sunt din categoria celor dezavantajați socio-economic, iar din categoria celor avantajați doar 12% sunt în această categorie (o diferență de 25 puncte procentuale). În România, această diferență depășește 50 de puncte procentuale – adică elevii dezavantajați sunt și mai puternic suprareprezentați în categoria celor care nu ajung la nivelul de alfabetizare funcțională. Sperăm ca sistemul să fi receptat urgența mesajului din raportul PISA. Pentru Alex nu e totuna ce face sistemul...
***
Din perspectiva educației școlare, tu, Alex, când poți începe să-ți depășești vulnerabilitatea? La ATCC, în programul Școli cu scLipici, am spune că încă din clasa pregătitoare. Deoarece o vulnerabilitate pe care o vedem deja la începutul clasei pregătitoare este că, dacă provii dintr-o familie cu statut socio-economic scăzut (te califici pentru bursă socială), atunci nivelul cunoștințelor și abilităților tale de literație emergentă (premisele învățării citirii și scrierii) este, în medie, semnificativ mai scăzut la pornire decât al copiilor din alte categorii socio-economice.
***
În cele de mai jos, ne uităm la o clasa ipotetică a lui Alex, de pe vremea când era în clasa pregătitoare. Vom exemplifica o clasă medie din programul Școli cu scLipici ca să vedem care sunt – la acel nivel de clasă, de debut la școală - șansele lui Alex de a ajunge să performeze bine la PISA la 15 ani. Pentru că zarurile, pe toți Alecșii, se aruncă devreme.
De unde pornesc copiii în Școli cu scLipici?
Mai jos, vom arăta cum se distribuie 4380 de copii de clasă pregătitoare din trei generații (anii școlari 2023-4, 2024-5, 2025-6) de Școli cu scLipici la început de clasă pregătitoare. Sunt grupați în două categorii de statut socio-economic (fără bursă; cu bursă = statut socio-economic scăzut), precum și pe trei categorii de premise ale citirii și scrierii (limitate; bune; foarte bune), stabilite funcție de rezultatele de la evaluarea inițială cu instrumentul de evaluare a literației emergente.
Ce înseamnă aceste trei categorii definite funcție de nivelul premiselor citirii și scrierii la începutul clasei pregătitoare? Mai precis, ce am măsurat la Alex și colegii săi, la început și la final de an școlar în clasa pregătitoare? Folosind instrumentul de evaluare a literației emergente (Temple și Temple, 2023), învățătorii – formați în mod special pentru acest demers – au evaluat individual fiecare copil din clasa lor.
Pe baza rezultatelor evaluării, am grupat copiii astfel:
1) Copiii cu premise limitate obțin, la evaluarea inițială a literației emergente, între 0-30 puncte, scorul maxim posibil fiind de 150 puncte. Cel mai probabil, ei se orientează greoi în textul tipărit, le lipsește obișnuința răsfoirii unei cărți, sunt nesiguri dacă citim textul sau imaginea în cărțile ilustrate, indică greșit de unde începem să citim și cum urmărim textul (direcționalitate), indică greșit cuvinte și/ sau litere, chiar și după ce evaluatorul le exemplifică; nu pot distinge între litere mari și mici. Cunosc cel mult 5-6 litere. Nu recunosc toate sunetele în cuvinte simple de forma vocală-consoană (VC), consoană-vocală (CV) sau consoană-vocală-consoană (CVC). Șansele lui Alex sunt cam de două ori mai mari pentru a se afla în această categorie de copii decât ale colegilor săi care nu sunt în situație de dezavantaj socio-economic.
2) Copiii cu premise bune obțin între 31-90 puncte din cele max. 150. Cel mai probabil, pot răsfoi corect cartea, pot distinge între text scris și ilustrație, însă pot avea provocări legate de direcționalitate sau de noțiunea de cuvânt. Identifică un număr mai mare de litere mari și mici (se observă la ei recunoașterea acelorași litere mari și mici) și scriu corect mai multe litere (10-15 sau chiar mai multe). Pot indica simultan cu rostirea, parțial corect, cuvintele dintr-un text redat din memorie, recunosc toate sunetele corect în cuvinte simple de forma VC, CV, CVC, CCV. Pot citi și scrie după dictare cuvinte cu structură foarte simplă (VC, CV sau CVC). Șansele lui Alex sunt cam de două ori mai mici pentru a se afla în această categorie de copii decât ale colegilor săi care nu sunt în situație de dezavantaj socio-economic.
3) Copiii cu premise foarte bune obțin peste 90 de puncte și pot atinge inclusiv scorul maxim de 150. Ei au toate premisele necesare deprinderii citit-scrisului. Se orientează cu ușurință în text, indică în mod corect de unde începem să citim și cum urmărim textul; au consolidată noțiunea de cuvânt și litere, fac distincția între litere mari și mici; numesc și scriu corect majoritatea literelor mari și mici, indică în majoritate corect forma scrisă a cuvintelor rostite în timp ce redau o poezie scurtă învățată pe de rost, realizează segmentarea fonemică a cuvintelor din 2-4 sunete, inclusiv cu consoane alăturate, pot citi și scrie corect după dictare toate sau majoritatea cuvintelor cu structură simplă (VC, CV sau CVC). Probabil că au un grad ridicat de autonomie în realizarea activităților de citit-scris conform programei clasei pregătitoare. Șansele lui Alex sunt cam de trei ori mai mici pentru a se afla în această categorie de copii decât ale colegilor săi care nu sunt în situație de dezavantaj socio-economic.
Cum citim tabelul 2 de mai jos?
Pe coloane, distingem cele două categorii mari: copiii fără bursă și cei cu bursă. În rândul marcat Nr. total copii, observăm că, din totalul de 4380 de copii, 54,3% nu au statut socio-economic scăzut, cu alte cuvinte nu primesc/ nu se califică pentru a primi bursă socială. Pe de altă pare, 45,7% da: au statut socio-economic scăzut și primesc/ se califică pentru bursă socială. Dacă aceasta ar fi o clasă cu 24 de elevi, atunci 11 dintre ei ar avea o condiție socio-economică modestă.
Ne uităm acum pe rândul marcat cu 1. Copii cu premise limitate. Din totalul de 4380, aceștia reprezintă 45,5% (1992 copii). Dar dacă ne uităm – pe aceeași linie – la felul în care acești 1992 de copii se subîmpart între cele două categorii socio-economice, observăm că cei cu bursă socială reprezintă 61,2% din 1992, de aproape două ori mai mult decât cei fără bursă. Concluzia? Dacă ai bursă socială, atunci vei avea șanse mult mai mari să fii printre cei cu premise limitate.
A doua categorie de copii reprezintă 38,1% (1669 copii). Surpriză! Aici practic s-a inversat situația: cei din categoria fără bursă reprezintă 63,5%, pe când cei cu bursă abia 36,5%. Mai mult, dacă urmărim cum se subîmpart cei 719 copii (16,4% din totalul de 4380) care pornesc cu premise foarte bune, observăm că cei cu bursă socială nu reprezintă nici măcar un sfert din total. Concluzia? Dacă ai bursă socială, șansele de a te situa în categoria celor cu premise bune și foarte bune la citire și scriere ți se diminuează.
O formă alternativă de prezentare a acelorași date ne arată cum se distribuie copiii din aceeași categorie socio-economică pe cele trei categorii de nivel al premiselor:
Un aspect care se observă aici este că, la grupul de copii fără bursă, reprezentarea grafică a distribuției ar configura un clopot frumos, echilibrat, ceea ce nu putem spune despre distribuția în interiorul categoriei copiilor cu bursă.
Ce ar însemna acest lucru într-o clasă cu 24 de elevi, într-o clasă cu scLipici? Dintre cei 11 elevi beneficiari de bursă, 7 ar avea premise limitate, 3 ar avea premise bune și 1 premise foarte bune. Dintre cei 13 elevi fără bursă, 4 ar avea premise limitate, 6 premise bune și 3 premise foarte bune.
Cum progresează copiii?
Să urmărim cum au evoluat copiii la literație, în medie, pe durata clasei pregătitoare, în funcție de statutul lor socio-economic. Redăm progresul, pe fiecare componentă evaluată, în Tabelul 2 de mai jos. Ceea ce se vede în acest tabel este că elevii cu bursă socială au progresat aproximativ în aceeași măsură, pe alocuri (de exemplu, la alfabet) chiar mai bine decât cei fără bursă socială, însă peste tot au rămas în urma colegilor lor mai bine situați socio-economic.
Cum se distribuie copiii la final de clasă pregătitoare, funcție de nivelul achizițiilor și statutul socio-economic?
Da, copiii cu bursă ajung în proporție mai mică în categoria celor cu achiziții excelente: deși reprezintă 45,7% din numărul total de copii, din totalul celor cu achiziții excelente ei reprezintă doar 35%. Însă 35% este mult mai aproape de 45,7 decât 24,1% (procentul copiilor cu bursă din subgrupul celor cu premise foarte bune). Dintre cei 154 de copii la nivel critic (sub 25 puncte scor la final de an) și respectiv cei 190 cu achiziții limitate (între 25,1 și 50 puncte) observăm că 73%-77% sunt din categoria celor cu bursă. Dezechilbrul dintre cele două categorii socio-economice este așadar în continuare mare, cel puțin în privința cunoștințelor și abilităților care au putut fi surprinse cu instrumentul nostru de măsurare. Iar dacă luăm în considerare copiii care au început clasa pregătitoare aproape de plafonul superior – pentru care progresul nu a putut fi surprins cu acest instrument de evaluare a literației emergente – putem să presupunem că, în mod real, diferența este și mai mare.
În clasa cu scLipici de 24 de elevi, situația s-ar prezenta astfel: unul (sau cel mult doi elevi) ar rămâne în situație de risc (la nivel critic sau cu achiziții limitate). El (sau unul dintre cei doi) ar fi sigur în categoria cu bursă. La nivel de achiziții bune ar fi 3 elevi, dintre care 2 cu bursă și 1 fără bursă. La nivel foarte bun de achiziții ar fi 4 copii, 2 cu bursă și 2 fără, iar 16 elevi – 10 fără bursă și 6 cu bursă – ar avea achiziții excelente.
Așadar, progresul copiilor în Școli cu scLipici se poate vizualiza astel: observați cum se „dezroșesc” copiii de la intrarea în clasa pregătitoare la finalizarea clasei.
În programul nostru, echivalentul „rezilienței” ar putea însemna capacitatea unui copil din categoria celor cu bursă socială și a celor care pornesc cu achiziții foarte modeste la școală de a se situa în grupul celor cu achiziții foarte bune sau excelente la final de CP, de a înregistra un progres substanțial pe parcursul clasei pregătitoare, reducând astfel decalajul față de colegii care au pornit cu achiziții mai bune. Din datele pe care le deținem despre elevii de clasă pregătitoare (CP), întrevedem un pattern de progres compatibil cu „reziliența educațională”. Datele din Școli cu scLipici ne arată: copiii care intră în clasa pregătitoare cu un nivel scăzut de literație emergentă, chiar dacă au un statut socio-economic scăzut, nu constituie un grup condamnat să rămână veșnic în urmă. Progresul observat pe parcursul anului poate indica faptul că, în anumite condiții educaționale, acești copii pot recupera parțial sau substanțial decalajul inițial.
Cine sunt copiii urmăriți ?
Conform metodologiei cercetării din Școli cu scLipici, elevii dezavantajați socio-economic sunt considerați cei care primesc/ se califică pentru bursă socială[i]. Aproape jumătate dintre elevii din clasele cu scLipici provin din familii care care realizează un venit mediu net lunar pe membru de familie mai mic de 50% din salariul minim net pe economie – adică, dacă e să luăm valoarea de referință actuală, mai mic decât 1344,5 lei. În treacăt fie spus, coșul minim de consum pentru un trai decent în România ar fi, conform ultimelor date furnizate de Friedrich-Ebert-Stiftung (2025)[ii], de 11.370 lei pe lună pentru o familie tipică formată din doi adulți și doi copii. Așadar, bursa socială (în valoare de 300 de lei lunar) nu este acoperitoare pentru un trai decent, ci mai degrabă pentru nevoi de supraviețuire. Foarte probabil, bursa socială nu se cheltuiește în principal pe cărți pentru copii.
Dacă vreți să aflați mai multe despre ce facem la Asociația Toți Copiii Citesc pentru a susține copiii din România să învețe să citească și să scrie și cum puteți să donați pentru cauza noastră, click aici:
[i] https://www.burse-scolare.ro/burse-scolare/metodologie-burse-scolare.html#3
[ii] https://www.ceccarbusinessmagazine.ro/fes-valoarea-cosului-minim-de-consum-pentru-un-trai-decent-pentru-o-familie-de-2-adulti-si-2-copii-a-crescut-la-11370-lei-luna/s/K6ld5Q8YFGzdsqmL42S5