În ultimul an și jumătate, în cadrul proiectului pilot* Abordare diferențiată a dezvoltării competențelor de literație și numerație la ciclul primar, sute de elevi din cinci școli au fost evaluați periodic pentru a urmări dezvoltarea competențelor de literație. Pentru 861 de elevi din ciclul primar au fost disponibile atât rezultate inițiale, cât și finale, surprinse prin instrumentul de evaluare a literației emergente, respectiv prin inventarul de citire, care măsoară în principal fluența și comprehensiunea. Privind aceste date, am putut stabili câți elevi au pornit de la nivelul așteptat sau de la un nivel inferior celui așteptat, raportat la clasa lor, respectiv câți au ajuns la nivelul așteptat sau au rămas la un nivel inferior celui așteptat la final de proiect.
Concluzia este încurajatoare: majoritatea școlilor au înregistrat progres, iar în unele cazuri acesta a fost semnificativ statistic. În ansamblu, schimbarea a fost pozitivă: procentul celor sub nivelul așteptat s-a redus cu 12 puncte procentuale. Totuși, cel mai important rezultat al proiectului nu este doar că elevii au progresat sau că unii și-au accelerat progresul și s-au apropiat mai mult de nivelul dezirabil de citire sau au ajuns la acest nivel. Cea mai semnificativă schimbare este că profesorii au început să privească mai atent și mai sistematic evoluția fiecărui elev.
De la „cum stă, în general” la „are nevoie exact de asta”
În multe școli, evaluarea înseamnă notă la final de unitate sau de semestru, un fel de bilanț. În acest proiect, am folosit evaluarea altfel: ca punct de plecare pentru a decide ce anume are nevoie fiecare copil să exerseze.
Scopul principal al evaluării elevilor în acest proiect nu a fost să confirme că majoritatea copiilor progresează, ci să îi identifice pe cei pentru care progresul este insuficient și care au nevoie de sprijin suplimentar. Datele rezultate din evaluări au servit ca bază de proiectare a învățării, inclusiv de personalizare a parcursului de învățare.
Profesorii au fost pregătiți să evalueze elevii individual folosind instrumente specifice și să urmărească indicatori clari ai dezvoltării citirii mai ales la elevii cu rămâneri în urmă. În locul unor impresii generale despre nivelul elevilor, profesorii au obținut astfel informații care se puteau traduce cu ușurință în ținte specifice. De exemplu, știau că dacă un elev de clasa a 3-a, la începutul anului școlar, citea un text de nivel potrivit pentru prima pătrime a clasei 1 (circa 30-35 de cuvinte, fără grupuri de litere, fără diftongi) cu o viteză de 15 cuvinte corect citite pe minut, atunci acesta urma să aibă nevoie de activități prin care să-și crească viteza de citire și să-și îmbunătățească acuratețea, la început pe texte similar de simple, înainte de a trece la texte mai dificile (mai lungi, incluzând cuvinte cu mai multe silabe, cu grupuri de litere, diftongi, triftongi, cu propoziții / fraze cu un număr mediu de cuvinte mai mare etc.). De asemenea, profesorii au învățat ce demersuri sunt potrivite pentru a accelera progresul elevilor aflați de diferite niveluri de citire.
Această schimbare este importantă. Atunci când progresul este monitorizat prin indicatori expliciți și măsurători repetate în timp, profesorul poate identifica mai repede elevii care întâmpină dificultăți și poate adapta predarea sau intervenția personalizată înainte ca decalajele să devină foarte mari.
De ce contează să măsori progresul, nu doar nivelul
Datele colectate arată că dezvoltarea competențelor de literație nu este uniformă. Unii elevi progresează rapid, în timp ce alții au nevoie de mai mult timp și de mult mai mult sprijin. Tocmai de aceea, una dintre cele mai valoroase componente ale proiectului a fost monitorizarea progresului. Nu ne-am limitat la întrebarea „Unde este elevul acum?”, ci am urmărit și „Cât a progresat?” și „Are progresul său ritmul de care are nevoie?”.
Diferența asta e esențială mai ales pentru copiii care pornesc din urmă. Pentru ei, succesul real nu e doar „a ajuns la nivelul așteptat", ci ritmul în care se apropie de el. Un copil care progresează constant, chiar dacă încă nu a ajuns acolo unde ar trebui, e pe drumul cel bun — și are nevoie să fie văzut și susținut ca atare, nu doar comparat cu o linie de sosire.
Copiii care progresează mai lent au nevoie de mai multă atenție, nu de mai puțină răbdare
Poate că cea mai importantă concluzie pentru viitor este nevoia de a continua monitorizarea atentă a elevilor care progresează mai lent. Datele privind clasele pregătitoare sugerează că, deși există progres pe parcursul anului școlar, nivelul de la care pornesc elevii influențează mult nu doar nivelul la care ajung la capăt de an școlar, ci și viteza cu care progresează: cu cât mai slab startul, cu atât mai greoi progresul. Există riscul ca diferențele dintre elevii aflați la nivelul așteptat și cei aflați sub nivelul așteptat să se amplifice în timp.
Experiența acumulată în proiect confirmă ceea ce literatura de specialitate arată de mult timp: dificultățile timpurii de limbaj și literație emergentă nu dispar de la sine. Ele trebuie identificate din timp și abordate prin intervenții bine țintite. Or, din această perspectivă, evaluarea este abia începutul – nu finalul – procesului de învățare.
Privind spre viitor
Proiectul a demonstrat că evaluarea diagnostică este posibilă și utilă atunci când profesorii beneficiază de instrumente adecvate și de sprijin pentru utilizarea lor. Totodată, a arătat că monitorizarea progresului oferă informații valoroase pentru luarea deciziilor didactice și pentru identificarea elevilor care au nevoie de sprijin suplimentar. Pasul următor este transformarea acestor practici într-o rutină a școlii. Evaluarea diagnostică trebuie să devină o practică obișnuită, nu o activitate ocazională. La fel de importantă este continuarea eforturilor de susținere a copiilor care progresează mai lent, consolidarea colaborării cu părinții și acordarea unei atenții sporite dezvoltării limbajului și premiselor citit-scrisului încă din perioada preșcolară.
În fond, cel mai valoros rezultat al proiectului nu este doar progresul măsurat în date, ci dezvoltarea unei practici educaționale centrate pe observarea atentă a fiecărui copil și pe utilizarea informațiilor obținute pentru a-i sprijini învățarea. Considerăm că aceasta este miza cea mai mare și, în același timp, elementul care poate asigura sustenabilitatea rezultatelor proiectului: schimbarea modului în care profesorii se raportează la evaluare și la progresul elevilor.
În același timp, experiența proiectului a evidențiat și un alt factor esențial pentru succesul dezvoltării competențelor de citit-scris: participarea constantă a elevilor la școală și colaborarea dintre școală și familie. Chiar și cele mai bine concepute intervenții pedagogice au efecte limitate atunci când elevii lipsesc frecvent sau atunci când mesajele școlii nu sunt susținute și acasă.
De aceea, întărirea continuă a relației dintre profesori și părinți trebuie privită ca parte integrantă a oricărei strategii de prevenire a dificultăților de literație. Atunci când părinții înțeleg importanța frecvenței școlare și primesc informații clare despre progresul copilului, cresc șansele ca aceștia să devină parteneri activi ai școlii. În special pentru copiii aflați în situații de vulnerabilitate, cooperarea dintre profesori și familie poate face diferența dintre stagnare și progres.
Privind în ansamblu, proiectul a arătat că dezvoltarea competențelor de literație nu depinde doar de ceea ce se întâmplă în sala de clasă, ci și de capacitatea școlii de a identifica timpuriu dificultățile, de a monitoriza progresul, de a adapta intervențiile și de a construi parteneriate solide cu familiile. Aceste direcții reprezintă, probabil, cea mai importantă moștenire a proiectului și baza pe care pot fi construite viitoare demersuri de îmbunătățire a rezultatelor elevilor.
*Proiectul a avut caracter pilot și a fost implementat în cele cinci școli partenere – Școala Gimnazială nr. 5 Săcele (Brașov), Școala Gimnazială Roșia (Sibiu), Școala Gimnazială Malu Mare (Dolj), Școala Gimnazială Gura Șuții (Dâmbovița) și Școala Gimnazială Giarmata (Timiș). Pe parcursul implementării, aceste școli au testat și adaptat o nouă abordare a dezvoltării competențelor de literație, numerație și învățare, bazată pe diferențiere, evaluare continuă și sprijin personalizat pentru elevi.
Dacă vreți să aflați mai multe despre ce facem la Asociația Toți Copiii Citesc pentru a susține copiii din România să învețe să citească și să scrie și cum puteți să donați pentru cauza noastră, click aici: